marți, 24 august 2010

...


Ea era o femeie in jur de treizeci de ani care nu-si arata deloc anii, cu un par lung, negru prins intr-o coada care o facea sa arate si mai tanara.
El era un barbat in jur de 40 de ani, putin grasut, cu falcile umflate, cu o pereche de ochelari demodati si un tricou murdar pe care se putea vedea clar ca berea si pizza au fost meniul principal al ultimelor zile.
Cu toate acestea ea l-a primit. Poate ca ar fi trebuit sa se gandeasca de doua ori inainte sa faca asta, in primu rand din cauza copilului care nu se stia cum va reactiona in prezenta unui barbat in casa dar nu i-a trecut prin cap decat faptul ca ar fi un lucru placut sa aiba din nou o prezenta masculina prin preajma. De la moartea recenta a sotului nu s-a mai gandit la nici un alt barbat. Mai mult, s-a mutat intr-o rulota din fata casei cu care a inlocuit dormitorul pe care il impartea imreuna cu sotul.
Avea o camera mica, de vreo zece metri patrati. Un fotoliu-pat, un sifonier si un tv era tot ce incapea in camera dar pentru el era de ajuns. Nu ar fi avut alta optiune si oricum, in momentul asta nu isi dorea mai mult.
Incet incet s-a integrat in viata celor doi si chiar a inceput sa-l duca pe baiat la scoala. Toata lumea il placea, cum intra pe poarta scolii se gasea inconjurat de copii si de profesori. El se juca putin cu copiii, se fugareau, ii lua pe sus dar dupa ce se suna de intrare redevenea serios si discuta cu profesorii. Discutau despre educatie, despre evenimente actuale, despre lume, despre trecut, despre viitor si era o placere sa discuti cu el, sa ii asculti ideile si modul in care si le argumenteaza, sa ii asculti bancurile si anecdotele, sa ii asculti trecutul. Era inceputul perfect al zilei.
De acum facea parte din viata casei si poate chiar devenise un model pentru copil. Intr-o zi insa ceva s-a rupt. Ceva s-a rupt sau s-a pus la loc: trecutul. Femeia era plecata iar baiatul participa la prezenatrea echipei de fotbal a scolii. Era capitanul echipei si in ziua aceea aveau parte de o prezentare glorioasa in fata intregii scoli asa ca el era singur acasa. Statea tolanit in fotoliul sau cu o bere in mana stanga si un joint in cealalta ca si cum nimic nu ar fi contat. La un moment dat insa l-a lovit: ce cauta el aici? vrea el sa fie aici? ce a ajuns? Si ca un fulger i-a venit in minte ideea – ii e dor de ea, o vrea inapoi. Simtea ca se minte pe el insusi stand acolo fara ea. Trebuie sa o aiba din nou, locul lui nu e aici, locul lui nu e asa.

“Alo, ce faci?”
“De ce ma suni, nu vreau sa vorbesc cu tine”
“Mi-e dor de tine”
“Mie nu imi este, eu am trecut peste. Chiar acum imi caut un apartament si...cred ca l-am gasit”
“Vreau inapoi”
“Am o viata noua si te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel. Pa”
“Dar eu...”
Se gandea daca sa mai sune o data sau nu. Poate ca avea dreptate, fiecare trebuie sa-si vada de viata lui. Dupa inca un fum insa ii veni din nou in minte “dar mi-e dor de ea”. Dar ei nu ii era asa ca ce sansa mai aveau? Oare chiar nu ii era sau o spunea doar asa? Clar ca nu ii era, isi cauta deja un apartament impreuna cu femeia de culoare neagra. Nici vorba de rasism dar de fiecare data cand vedea o negresa imbracata la costum i se parea ceva ciudat, ceva care nu se potrivea. Probabil ca tinutele bussines au fost proiectate numai pentru oamenii albi, nimeni nu s-a gandit vreodata ca negrii pot ajunge oameni de afaceri.
“Gata! Inchidem si incepem un nou capitol. Eu am murit, traiasca noul Eu” si s-a ridicat din foliu si a inceput sa strige cat il tineau puterile
“De acum incolo voi fi...”
si de fiecare data cand pronunta o alta noua insusire, un nou strat de haine se punea pe el. Si inca unul si inca unul si inca unul pana cand incepu sa arate ca un ciudat luptator de sumo fabricat din zeci de zdrente. Ultimele doua insusiri aveau sa completeze tabloul ridicolului cu o masca peste fata si cu o noua pereche de ochelari care semanau foarte mult cu vechea pereche de ochelari (de fapt, daca te uitai mai bine erau si mai vechi si mai uzati).
“ha, acesta este noul Eu, sunt gata sa infrunt lumea acum, ma simt de zece ori mai bine” si se hotara sa mearga la scoala baiatului sa ii arate noul si imbunatatitul prieten. Cum ajunse acolo se gasi in mijlocul tinerilor care primeau in urale noua echipa de fotbal american a scolii. Toata lumea era ocupata cu ce se petrecea pe scena si nimeni nu i-a observat prezenta da' pe el nu-l interes asta, el a venit pentru baiat, nu petru ceilalti. O, da, iata-l pe baiat, e pe scena acum si saluta copiii.
“Asta-i momentul perfect sa ma arat” asa ca incepe sa alerge catre scena cu zecile de pantaloni, zecile de camasi, o bandana prafuita peste fata si o pereche noua de ochelari care aratau mai rau decat una veche. Intr-un final reuseste sa se urce pe scena si da sa il strige pe baiat insa nu reuseste sa o faca pentru ca isi pierde echilibrul si cade jos sub privirile tuturor. Sigur ca lumea incepe sa rada si tot spectacolul se muta de pe scena langa scena unde barbatul incerca sa se puna pe picioare dar se zbate exact ca o testoasa pe spate. Pe baiat nu-l interesa lumea din jur, acolo jos zacea prietenul sau care nu se regasea indeajuns incat se puna pe picioare asa ca, cu cele mai naturale miscari si fara sa se gandeasca la ce inseamna asta pentru imaginea sa in fata intregii scoli, cobori de pe scena si il ajuta pe barbat sa se ridice.

Inca o noapte in care nu putea dormi si parca nu se mai terminau. Atunci cand s-a hoatarat sa nu mai doarma in vechiul dormitor a crezut ca va scapa de noptile nedormite si ii va fi mai usor sa treaca peste moartea lui. Dar nu a fost asa. Cel putin pentru inceput planul a functionat insa de cateva nopti incoace nu isi mai regasea linistea nici macar in rulota. Imbracata intr-un desuu alb, cu parul mirosind a portocale lasat pe spate, cu un aer de prospetime in jurul ei se hotara sa mearga in vechiul dormitor. Acolo, patul gigant pe care obisnuia sa-l imparta cu sotul era luminat de luna plina si parca nimic altceva nu exista in jur. Ea incepu sa mangaie asternuturile perfect aranjate, de un albastru inchis luat parca din noapte si isi ruga sotul sa se intoarca. De deasupra patului fantoma lui cobora incet catre patul pe care de acum ea era intinsa.
“De ce mai chemat?”
“Vreau sa ma futi”
Fantoma o lua de solduri si o ridica la un metru de pamant. Ea se lasa purtata si astepta ca barbatul sa ii ofere ceea ce ceruse. Erau amandoi deasupra patului, o fantoma si o fiinta vie care nu demult imparteau totul insa acum nu mai puteau imparti nici amintirile. Cand crezu ca asta va fi noaptea in care va scapa pentru totdeauna de insomnii, barbatul mormai ceva si o disparu lasand-o pe ea sa cada pe pat si sa revina la ceea ce a fost.

Lectiile de engleza aveau loc de doua ori pe saptamana intr-o camera din casa ei cu o profesoara batrana care inca se mai misca destul de bine pentru varsta ei. Nu ma deranja deloc sa merg seara in acea camera fix pentru trei persoane si sa imi pun la punct engleza ceea ce ma deranja insa era profesoara care ma corecta aproape de fiecare data, chiar si atunci cand eram sigur ca nu am gresit. Acum avem de tradus propozitii - le scriem in romana si dupa aceea le scriem in engleza. “Bun” imi zic si pornim. Primele trei pagini imi spune ca sunt gresite asa ca incep sa ma enervez putin, stiam sigur ca a doua e corecta. Eram sigur. Mai scriu inca doua propozitii in romana pe o a patra pagina si inainte sa ma apuc sa le traduc batrana mi le ia.
“Prima e gresita” imi zice ea dar inainte sa ma apuc sa-i explic ca nici macar nu le-am tradus imi dau seama ca are clar ceva cu mine si nu are rost.
“A doua propozitie imi pare cunoscuta”
O luasem dintr-un cantec, Vama Veche...ceva cu prietenii, nu imi mai amintesc titlul si nici melodia insa profesoara incepe sa il cante. Dupa primele doua versuri incepe sa cante si intrumentalu in background. Totul e ciudat dar la locul lui asa ca o ascultam cuminti pe batrana. La un moment dat melodia e intrerupta de baiat care deschide usa si isi baga capul in camera
“Ti-am zis sa nu ne deranjezi niciodata aici” ii spune mama si copilul dezamagit inchide usa si pleaca.
“Of, poate am fost prea dura cu el, ma duc sa vad ce face”
Camera baiatului e una destul de mare insa singurul lucru care iese in evidenta este patul suprapus de langa fereastra. Nu are prea mult mobilier in camera asa nu ar trebui sa fie greu sa il gasesti insa mama nu reuseste sa il vada.
“Unde esti? Esti aici?”
“Da mama, sunt aici” ii raspunde o voce plictisita ca si cum ar fi fost deranjat de intrebari
“Esti bine? De ce nu iesi afara?”
“Mama, sunt ocupat, nu pot”
“Ocupat cu ce?”
“Mama, e ceva...sunt...ma masturbez mama”

Un comentariu:

Bancuri spunea...

Buna ziua
Imi cer scuze ca va deranjez insa va scriu pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri. (daca sunteti de acord la mine titlul este Bancuri iar linkul http://bancuri.iasi365.com)
Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra( adresa mea de mail este corcosan@yahoo.com).
O zi buna va doresc